Architect Raluca Șoaita through the eyes of the visual artist Radu-Mihai Măldărescu

EN: Raluca Soaita is a renowned architect specialized in medical architecture. The field is extremely important because, in addition to the medical utility and functionality of the building, the whole project has to delight all the senses and divert attention away from suffering and death. So she offered her support, skill and willingness to help realize the most important socio-human project so far, the pediatric oncology hospital in the courtyard of the Marie Curie Children’s Hospital, together with the Dăruiește Viață organization.

Through the eyes of Radu-Mihai Măldărescu, the painting does not aim to represent Raluca Șoaita through a traditional portrait, but a sequence of images. Discrete scenes, fragments of life, glimpses either captured or reimagined, which together outline a possible trace of her presence. The person does not become visible in a single moment, but in the subtle relationship between all these images. Each piece contains a hypothesis, an attempt to reach something essential, yet none offers a definitive form. Together, they suggest a plural, open portrait, in which life is not compressed, but allowed to breathe.

RO: Raluca Şoaita este arhitect de renume, specializată în arhitectura medicală. Domeniul este extrem de important pentru că, pe lângă utilitatea şi funcţionalitatea clădirii din punct de vedere medical, întreg proiectul trebuie să încânte toate simţurile şi să devieze atenţia de la suferinţă şi moarte. Aşa că și-a oferit suportul, priceperea și dorința de a ajuta la realizarea celui mai important proiect socio-uman de până acum, spitalul de oncologie pediatrică din curtea spitalului de copii Marie Curie, alături de Asociaţia Dăruieşte Viaţă.

Prin ochii lui Radu-Mihai Măldărescu, tabloul nu își propune să o reprezinte pe Raluca Șoaita printr-un portret clasic, ci printr-o succesiune de imagini. Tablouri discrete, fragmente de viață, priviri surprinse sau reconstituite, care împreună conturează un posibil chip al prezenței sale. Persoana nu devine vizibilă într-un singur moment, ci în relația subtilă dintre toate aceste imagini. Fiecare tablou conține o ipoteză, o încercare de a atinge ceva esențial, dar niciuna nu oferă o formă definitivă. Împreună, ele propun un portret plural, deschis, în care viața nu e comprimată, ci lăsată să respire.